RSS Feed

Tăcerea „mieilor”, bucuria gay-ilor

Posted on

Articol preluat de pe  blogul lui Claudiu Tarziu

 

Trebuie să recunoaştem că propaganda şi lobby-ul homosexualilor sînt foarte abile şi teribil de eficiente. La noi, în cîţiva ani au reuşit nu numai să timoreze o ţară întreagă, ci şi să îi pună într-o defensivă „vinovată” pe cei care se opun politicii lor.
Aşa am ajuns în situaţia incredibilă în care nu ei sînt obligaţi să ne explice cum îndrăznesc să ceară ca un act anormal să fie recunoscut drept normal, ci noi, heterosexualii, să motivăm de ce nu sîntem de acord cu homosexualitatea, cu căsătoriile gay şi cu adopţiile de copii de către pederaşti. Noi sîntem etichetaţi ca înapoiaţi, obtuzi, extremişti, nu ei, care se împerechează mai rău ca dobitoacele.
Sîntem acuzaţi că îi discriminăm, pentru că ne apărăm valorile.
„Dreptul” lor la a-şi exiba comportamentul denaturat este mai presus de dreptul majorităţii la decenţă.
Dacă spunem anormalităţii pe nume, sîntem catalogaţi homofobi.
Să avem, totuşi, proprietatea termenilor. Fobia este o “stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă”, ca şi o “repulsie excesivă faţă de ceva; aversiune nerezonabilă”. Or, în chestiune nu e vorba de aşa ceva. Nu teama iraţională sau duşmănia faţă de cineva diferit determină atitudinile împotriva homosexualităţii, ci inacceptabilele cerinţe ale homosexualilor. Dacă activiştii homosexuali s-ar abţine de la periodicele ieşiri publice, prin care urmăresc să ne impună o aberaţie sexuală drept standard de normalitate, nimeni nu ar avea nimic cu ei.
Este de neînţeles cum au izbutit homosexualii să facă din problema lor un punct de dezbatere pe agenda publică, într-o societate în care peste 90% dintre cetăţeni se declară creştini. În mod firesc, subiectul nici nu ar trebui deschis. Învăţătura noastră de credinţă consideră această practică sexuală un păcat grav, de care cei care se fac vinovaţi trebuie ajutaţi să scape cît mai repede. În creştinism, fie el răsăritean sau apusean, nu există toleranţă pentru homosexualitate, ci doar compasiune, ca pentru un suferind. Este vorba de aceeaşi înţelegere şi milă ca pentru orice păcătos, indiferent de păcatul care îl munceşte. Omul acela este beteag sufleteşte şi ajunge să-şi bată joc de trupul lui. Nu-l pedepseşti pentru asta, dar nici nu poţi să-i spui să continue aşa, ori să-i accepţi cererile aberante.
Imaginaţi-vă că un depedent de droguri ar pretinde legalizarea stupefiantelor, ori un beţiv ar solicita să i se permită prin lege să vină beat la serviciu, sau un alienat mintal ar insista ca legiuitorul să-l declare sănătos şi să fie tratat ca atare, sau, în fine, un zoofil şi-ar revendica dreptul de a întemeia o „familie” cu găina, oaia sau vaca de care s-a „îndrăgostit”. Vi se par nişte ipoteze forţate? Ei, bine, acum 20 de ani şi homosexualitatea era privită la fel. Nici un om cu capul pe umeri nu se referea la homosexuali decît ca la dezaxaţi, ca la unii care sînt în afara normalităţii fie din pricina unei boli, fie din viciu. De altfel, homosexualitatea a fost considerată boală psihică pînă în 1990, nu doar în România. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a scos-o în acel an de pe lista de afecţiuni psihice, iar astăzi statele europene sînt chemate să o elimine şi de pe lista de patimi. Totuşi, sînt destui medici care continuă să trateze homosexualitatea, cu rezultate spectaculoase, mergînd deseori pînă la vindecarea pacienţilor. De asemenea, sînt tot mai mulţi homosexuali care au renunţat la apucăturile lor, după ce şi-au găsit lecuirea în Biserică.
Apropo, remarc cu tristeţe că Patriarhia Română nu găseşte de cuviinţă să intervină în dezbaterea despre homosexualitate, care a bulversat lumea românească în ultimele săptămîni. În mod inexplicabil, BOR tace pare-se cu program, de vreo cinci, şase ani încoace, asupra acestei probleme. În fiecare an, homosexualii mai dau un asalt asupra moralităţii publice şi a instituţiilor statului, încercînd să mai cîştige o redută. Şi în fiecare an, Biserica noastră tace. De ce? Pînă cînd? Nu realizează înalţii noştri ierarhi că „turma” are nevoie de un cuvînt lămuritor? Şi că, dacă toţi vom tăcea, se va instala şi aici „urîciunea pustiirii”?
Dacă puterea duhovnicească nu face uz de autoritatea ei, într-o problemă de interes naţional, să ne mai mirăm că Puterea politică este gata să cedeze presiunilor şi ademenirilor venite dinspre lobby-ul homosexual?
Estimp, activiştii pidosnici atrag în jocul lor pervers instituţiile de învăţămînt, ca să ne strice copiii, să le inculce o mentalitate cu efecte îngrozitoare în timp.
Facultatea de Istorie şi cea de Sociologie, din Universitatea Bucureşti, au renunţat să găzduiască manifestări de propagandă homosexuală numai la protestul energic şi bine motivat al unor organizaţii creştine. Însă, la Liceul bilingv „George Coşbuc” din Capitală scandalul e în toi, după ce o serie de acţiuni pro-homo au fost oprite, la opoziţia unor părinţi. Dar abia în cel de-al patrulea an de cînd liceul desfăşoară astfel de acţiuni de promovare a homosexualităţii. Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar Bucureşti au început o anchetă care vizează conducerea instituţiei de învăţămînt şi pe principalul organizator al unei parade gay, profesoara Roxana Marin (care s-a evidenţiat, la un moment dat, ca actriţă într-o piesă cu titlul „Monoloagele vaginului” şi a cărei comunitate nu cred să fie prea mîndră de înclinaţiile ei sexuale). Imediat activiştii homosexuali au declanşat o campanie de presă pentru intimidarea autorităţilor. În paralel, profesorii propagandişti ai homosexualităţii în liceu sînt pe cale să-şi impună „viziunea” asupra întregului corp profesoral, cerîndu-le colegilor lor să se solidarizeze şi să nu abandoneze „programele de apărare a drepturilor omului”. Oamenii ăştia, fie sînt bolnavi, fie ticăloşi. Iar dacă majoritatea va tăcea, laşă, comodă sau plătită, nu va fi scutită de consecinţe.
Probabil că, în cele din urmă, părinţii care au sesizat porcăria de la „G. Coşbuc” vor fi siliţi să-şi mute copiii la alte şcoli, ca şi cei care vor realiza că nu mai pot avea încredere în pedagogia din acest liceu. Şi dacă se va întîmpla aşa, înseamnă că majoritarii sînt împinşi spre ghetoizare, în vreme ce instituţiile publice ale României creştine intră cu totul pe mîinile pederaştilor.
Asta aşteptăm?
Comentariu  Wisdom: Aceasta este Romania nimanui.

Comentariu la Biserica şi mersul pe Lună de Radu Preda

Posted on
Cenaclul Monokeros spune:
Cu o mica apostila si la ateii-agnosticii-a-alte alea indignati de directia taxelor lor: frumosilor, nici eu nu sunt de acord sa platesc parale ca sa aveti invatamant sau medicina pe moca. De ce ma obliga statul la asta? Ca sa fie clar cat de prost va folositi scoala neintelegand ce e aia pact social? Pact social inseamna asa: Ionescu ortodox, intrucat cotizeaza la scoala facuta pentru copiii lui Popescu, ateu, si la spitalul unde e tratata mama lui Georgescu, baptist, face parte cu Popescu si Georgescu impreuna dintr-un pact social in care, pentru ca isi servesc si nevoi stringente, cad de acord sa isi serveasca si nevoi culturale. Baletul nu vindeca pe nimeni de stomac si totusi consimtim sa platim bugetului pentru el. Well, daca pentru voi BOR e mai putin utila decat o scoala de balet, sunteti cretini cu spume. Luati-va sfanta indignare si dospiti-o pana faceti un discurs mai credibil. Altfel o sa inauguram o societate unde fiecare hipster cu nevii zdrobiti de propria importanta are dreptul sa umple lumea de scandal ca stie el cate leucemii se vindecau daca Piscopeasca nu primea bani de la buget pentru un club de fotbal. Si btw, nemuricilor. Turismul din Bucovina cotizeaza taxe si TVA la buget (din care va vin niste foloase, nu?) pret de o catedrala a Mantuirii anual. Banii astia vin in buna parte de la turisti straini si guess what, asta inseamna „plus net la buget, nu pur si simplu bani recirculati in sistem”. Si sigur in Bucovina nu viziteaza memorialul inca necioplit (sic!) al ateului Remus Cernea, nici fitzele voastre pseudoculturale. Ateismul vostru de rahat ce produce, umbra lui Marx la ghena?

UPDATE Anchetă la Liceul „George Coşbuc“ din Capitală. Un părinte reclamă promovarea homosexualităţii în rândul elevilor

Posted on

Steagul gay purtat de elevi pe holurile Colegiului Naţional „George Coşbuc”    FOTO: Roxana Marin/Facebook

http://adevarul.ro/news/eveniment/ancheta-liceul-george-cosbuc-capitala-unparinte-reclama-promovarea-homosexualitatii-randul-elevilor-1_5115189b4b62ed5875ec3792/index.html

Părintele unui elev de la Colegiul Naţional bilingv „George Coşbuc“ a sesizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti în privinţa unui seminar cu tema „Luna Minorităţilor Sexuale”“ care ar fi avut loc joi dimineaţa la liceu.

UPDATE 19:30 – Contactată de „Adevărul”, directoarea executivă a Asociaţiei Accept, Irina Niţă, a explicat că organizaţia neguvernamentală care apără şi promovează drepturile LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transexuali) nu a fost în niciun fel implicată în vreun eveniment organizat anul acesta de Colegiul Naţional „George Coşbuc”.

„Nu avem niciun parteneriat cu liceul Coşbuc. Noi, Asociaţia Accept, organizăm în luna februarie o serie de evenimente sub umbrela lunii istoriei LGBD şi toată lumea care doreşte să participe este invitată să se aşeze sub această umbrelă şi să organizeze ce crede potrivit. Eu ştiu că cei de la Coşbuc plănuiau o serie de activităţi în această lună, însă noi nu am fost în niciun fel implicaţi în pregătirea lor. Din ce am auzit, mi se păreau nişte evenimente inofevsive şi care sunt în beneficiul copiilor, dar ei nu ne-au cerut nici ajutor şi nici informaţii în organizarea lor”, spune Niţă.

În general, când se organizează dezbateri pe această temă, Asociaţia Accept este contactată pentru partea de documentare, dar, conform declaraţiilor directoarei executive, de data aceasta, liceul Coşbuc nu le-a cerut informaţii.

„Ei au mai abordat subiecte precum discriminarea, prevenirea SIDA şi drepturile cetăţenilor indiferent de orientarea lor sexuală. Este un liceu bilingv care are un curriculum special pe partea aceasta de drepturi ale omului şi implicare civică. În general, liceele din România nu sunt deschise pentru promovarea unor astfel de activităţi”, comentează Niţă.

În general, în şcolile din România există interes pentru abordarea diferenţelor culturale, sau a situaţiei persoanelor cu dizabilităţi însă se evită organizarea de activităţi care au legătură cu drepturile persoanelor LGDB „în condiţiile în care violenţa în şcoală este o problemă, iar copiii percepuţi ca fiind astfel sunt destul de vulnerabili. Ei nu au foarte mult sprijin nici din partea şcolilor sau a colegilor”, mai spune Irina Niţă.


Părintele unui copil din Colegiul Naţional Bilingv ”George Coşbuc” a reclamat la inspectoratul şcolar Bucureşti organizarea unui seminar, joi, despre promovarea drepturilor homosexualilor în rândul elevilor.

Elevii au purtat pe holurile liceului steagul gay şi au participat la un seminar cu tema „Luna minorităţilor sexuale”, potrivit unui profesor de la „Coşbuc”, şi nu este pentru prima dată când se sărbătoreşte luna minorităţilor sexuale în instituţie.

„Ieri (joi – n.r.) a fost făcută o sesizare la ISMB din partea unui părinte al unui elev de la Coşbuc. În momentul de faţă, la liceu se află o echipă de la inspectorat care cercetează această sesizare. Până nu avem un răspuns de la inspectorii de pe teren, nu pot să dau alte amănunte. Nu cunosc să se fi făcut astfel de sesizări de la Coşbuc până acum”, a declarat pentru „Adevărul” purtătorul de cuvânt al ISMB, inspectorul Marian Banu.

Liceul neagă informaţiile

Conducerea liceului neagă totuşi vehement aceste informaţii.  „Noi, ca liceu, nu declarăm nimic”, a spus pentru ”Adevărul” directoarea adjunctă de la „George Coşbuc”, Carmen Dumitrescu, întrebată de seminarul reclamat de părinte la ISMB.

De altfel, nici profesoara Roxana Marin, cea care ar fi organizat acest seminar, nu recunoaşte că s-ar fi ţinut un astfel de curs la ”George Coşbuc”. „La noi în liceu nu s-a ţinut un seminar despre drepturile homosexualilor”, a declarat Marin pentru „Adevărul”. Însă, profesoara a postat pe profilul ei public de Facebook poze cu steagul minorităţii gay purtat de elevi pe holurile liceului.

Asociaţii creştine critică situaţia într-o scrisoare deschisă

11 ONG-uri creştine au redactat o scrisoare deschisă adresată mai multor ministere, printre care şi cel al Educaţiei, cât şi Parlamentului şi inspectoratelor şcolare în care critică activităţile culturale făcute în februarie de ong-urile care susţin drepturile homosexualilor, cum ar fi celebra paradă gay.

„Ca reprezentanţi ai asociaţiilor creştin-ortodoxe din România, ne exprimăm în mod deschis protestul faţă de expunerea tinerilor la asemenea acţiuni cu caracter obscen, prin care sunt încălcate în mod făţiş legile care protejează copiii şi instituţia familiei”, se arată în scrisoarea asociaţiilor creştine.

Acestea critică faptul că manifestările sunt găzduite şi de câteva instituţii de învăţământ din ţară cum ar fi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, dar şi de Colegiul Naţional bilingv „George Coşbuc”.

În scrisoarea deschisă a asociaţiilor creştine este menţionată şi o profesoară de la Coşbuc, Roxana Marin, care ar fi recunoscut într-un interviu publicat anul trecut că există o platformă de activism LGBT la nivelul liceului.

Asociaţiile creştine solicită „tuturor factorilor de răspundere respectarea atentă a legilaţiei în vigoare şi interzicerea imediată a susţinerii acestor activităţi în spaţiile publice, mai cu seamă în unităţile de învăţământ care sunt destinate formării caracterelor morale şi nu experimentelor de pervertire satanică a tinerilor”.

Răzvan Bucuroiu, publisher la revista Lumea Credinţei, scrie pe blogul său de pe adevarul.ro: ”Travestiţii de la bilingv

Aşa se face că am putut lua act de acea ştire uluitoare, în care era prezentat cum conştiinţa fragedă a copiilor este dirijată, prin purtarea de grijă a unor dascăli, să ia cunoştinţă, să accepte şi chiar să empatizeze cu modul de viaţa a homosexualilor, lesbienelor şi travestiţilor.

Travestiţii de la bilingv

Posted on

Nu mai departe de ieri seară am aflat de la Ştirile TVR că la liceul bilingv „George Coşbuc” din capitală (cu clase V-XII) este în plină desfăşurare o campanie de cunoaştere a culturii şi modului de viaţă al homosexualilor, lesbienelor şi travestiţilor. Cum şi de ce? Iată două întrebări simple, la care până în prezent direcţia şcolii şi Ministerul nu au răspuns. Şi nici nu aveau cum.

Totul a început aşa, acum câteva decenii: homosexualitatea este o afecţiune, împotriva căreia nu poţi lupta. În consecinţă, trebuie ridicate sistematic sancţiunile aplicate de societate acestui tip de comportament sexual, cu tot ceea ce derivă din el.

Apoi discuţia a alunecat, subtil, pe panta determinismului genetic: aşa s-au născut, n-ai ce le face. Bref, societatea s-a conformat şi a declanşat mecanismul de dezincriminare. În vremurile din urmă, abordarea lor sexuală zglobie dar de neînţeles pentru terna majoritate a devenit „o opţiune”, un „mod de viaţă alternativ”.

Bun şi aşa. Întâmpinăm această multaşteptată deblocare ideologică prin defilările de care alegorice la Berlin (acolo e topul participării) şi în toate marile oraşe ale lumii, prin deja celebrele gay parade. Dar parcă tot nu e bine, e insuficient. Trebuie mai mult.

Trebuie să aibă dreptul la căsătorie, la adopţie de copii. Copii la care nu pot ajunge singuri, căci relaţia lor e stearpă sub aspectul procreerii. Ok, le furnizăm noi, monotonii sexual, copii. Băieţi, fete – la alegere. Tot nu ajunge. Trebuie ca lumea să-i cunoască mai bine, în amănunt chiar, să-i îndrăgească, să-i înţeleagă. Şi atunci au dat asaltul în şcoli. În şcolile publice româneşti – cele mai vulnerabile – că par ale nimănui.

Aşa se face că am putut lua act de acea ştire uluitoare, în care era prezentat cum conştiinţa fragedă a copiilor este dirijată, prin purtarea de grijă a unor dascăli, să ia cunoştinţă, să accepte şi chiar să empatizeze cu modul de viaţa al homosexualilor, lesbienelor şi travestiţilor.

Şi asta la modul direct şi concret, prin traininguri, prin colocvii, prin defilarea pe holurile liceului cu steagul rogvaiv (curcubeul care a ajuns, din semn al împăcării postdiluviu dintre Dumnezeu şi Noe, simbolul sexualităţii „altfel”), prin ateliere de lucru – în fine, prin toată claviatura propagandei pusă în slujba respectivei cauze.

Noi, părinţii, ne trimitem copiii la şcoală pentru a învăţa carte, pentru a buchisi la materiile unei programe şcolare şi aşa ultraîncărcate. Nu-i trimitem acolo pentru experimente psiho-sociale de prost-gust, nici pentru a le modifica datul natural, nici pentru a-i informa prematur asupra sexualităţii normale sau inversate – când mintea şi trupul lor nu secretă încă hormonul curiozităţii şi al chemărilor erotice.

Atunci de ce să le forţăm „creşterea”? Pentru a avea cât mai repede un contingent proaspăt de tinere vlăstare dezinhibate? Nu cred că e bine ca şcolile noastre să se transforme în astfel de ferme experimentale, cu producţii record. De aceea sunt curios şi eu să aflu răspunsul „fermierilor” în grija cărora ne-am încredinţat copiii. Dar va veni el oare?

 

Moise Guran, un dezinformator de modă veche

Posted on

Preluat de pe

George Damian

7 februarie 2013

Să vă spun o poveste care merită băgată în cursul scurt de propagandă gri. Ştiţi despre ce este vorba, amestecul nediferenţiat de adevăr şi minciună care serveşte unui scop ascuns. Pentru ca reţeta să funcţioneze avem nevoie de un laborator de creaţie unde se prepară amestecul toxic, apoi un lansator cu credibilitate, un gornist pe care îl ascultă lumea. Şi nu în ultimul rând avem nevoie de răspândaci de bună credinţă, de relee care să preia mesajul gornistului şi să-l ducă mai departe, ca nişte apostoli pe invers. Dar să începem cu începutul:

Laboratorul toxic

În ziua dezbaterii bugetului, pe 5 februarie, 23 de ONG-uri au făcut public un comunicat în care anunţau că anual statul dă cultelor religioase 540 milioane de euro, reprezentând 0,4% din PIB şi cereau ca asta să nu se mai repete. 23 de ONG-uri cu nume răsunătoare (lista aici) în realitate dacă îi aliniezi pe toţi, scoţi dracii din ei cu două molitve, nu sunt aşa mulţi. În sfârşit, aceeaşi veche gaşcă de rătăciţi, veşnica echipă de zgomote. Bineînţeles, a bubuit rapid pe net şi la televiziuni: peste „jumătate de miliard de euro pentru Biserica Ortodoxă Română”, lamentări şi plânsete de grija profesorilor şi a medicilor.

Gornistul Moise Guran

Trâmbiţa Judecăţii de Apoi pe rit bezbojnic a sunat-o marele analist financiar de la TVR1 Moise Guran, la o oră de maximă audienţă. Îl ştiţi pe Moise Guran, un băiat serios care prezintă nişte cartoane frumoase cu cifre şi face interpretări, trage concluzii etc. Omul era şi pentru mine până acum dincolo de orice îndoială, chiar îmi plăceau emisiunile lui. Şi în aceeaşi zi cu publicarea scrisorii celor 23 de ONG-uri Moise Guran şi-a deschis emisiunea cu „jumătatea de miliard pentru Biserica Ortodoxă”. Ia priviţi ce carton frumos are!

Moise Guran la ora de business

Moise Guran la ora de business

Uşor inexplicabil cum „540 milioane euro pentru cultele religioase” din apelul iniţial s-au transformat în „540 milioane euro pentru Biserica Ortodoxă”. Probabil a zis să nu se supere musulmanii pe el. Nici eu nu mă supăr, ortodocşii sunt majoritari, hai să zicem 540 milioane euro la ortodocşi. Dar comparaţia e frumoasă rău!
Deci Moise Guran, ca un analist feroce, compară aşa: „salarii medici” şi „salarii profesori” cu „Biserica Ortodoxă”, în loc să compare „salarii medici” cu „salarii preoţi”, cum ar fi fost corect. În discurs şi pe blogul său Moise Guran face nişte piruete retorice, că în cele 540 milioane euro sunt incluse şi salariile preoţilor, bla-bla. Da, dar Moise Guran, ca un vechi om de televiziune ştie că „verba volant”, iar imaginea se lipeşte de retină. Ceea ce s-a şi întâmplat: nici unul din răspândaci nu a ţinut seama de piruetele lui Moise Guran, au înghiţit-o direct şi s-au apucat şi ei de făcut calcule (precum Robintel): 4.444 euro pentru fiecare medic faţă de 9.642 euro pentru fiecare preot! Oribil! Nimeni nu a mai ţinut seama de diferenţa „540 milioane euro includ şi salariile preoţilor” şi să caute care este suma salariilor, să facă o comparaţie onestă.

… şi adevărul?

Adevărul umblă cu capul spart în ţara românească. În aceeaşi zi în care furia bezbojnică invada televiziunile şi internetul, România Liberă punea lucrurile la punct. „Jumătatea de miliard de euro” din comunicatul celor 23 de ONG-uri nervoase s-a dovedit în proiectul de buget a fi de doar 70 milioane euro. Iar salariile personalului clerical pentru anul 2013 (toate cultele, nu doar ortodocşii) vor fi de 260 milioane lei, adică 60 milioane euro. Şi acum să modificăm cartonul lui Moise Guran: salarii medici – 200 milioane euro, salarii profesori – 1,2 miliarde euro, salarii preoţi – 60 milioane euro. Parcă e altceva, nu?
Unele din cele 23 de ONG-uri şi-au recunoscut greşeala printre dinţi, cifra lor era luată chipurile dintr-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Române care spunea că biserica primeşte 0,4% din PIB, au făcut ei calculul şi le-a ieşit 540 milioane euro. Printre ONG-urile astea minunate se numără şi Active Watch, asociaţia aia care îi învaţă pe jurnalişti verificarea informaţiei din trei surse şi responsabilitatea informaţiilor aruncate în spaţiul public.
Dar a făcut Moise Guran o nouă emisiune în care să spună că a dat-o grav de perete şi să îşi ceară scuze? Blogerii care au preluat calomnia asta s-au apucat să scrie vreo erată? Cele 23 de ONG-uri au anunţat că îşi retrag scrisoarea? Facebook-ul duduie de indignare împotriva preoţilor care iau salarii de 540 milioane euro. Apar şi reacţii de genul acesteia. Sau interpretări exclusiv în baza cartonului mincinos prezentat de Moise Guran (aici). Iniţial vroiam să fac o listă cu toţi rătăciţii care au preluat ştirea mincinoasă a lui Moise Guran, însă sunt mulţi şi ar însemna să-mi pierd timpul degeaba. Efectul acestei minciuni a fost devastator pentru imaginea Bisericii Ortodoxe Române, toate site-urile de ştiri au lansat dezbateri împotriva bisericii.
Pentru mine Moise Guran şi-a pierdut statutul de standard jurnalistic. Nu poţi să arunci pe TVR1 cifre scoase din burtă, neverificate şi să calomniezi cea mai mare parte din oamenii acestei ţări (care până la urmă îţi plătesc salariul prin taxa radio-TV!). Toată lumea îl înjură pe Mihai Gâdea care îşi lucrează dovezile televizate în Photoshop. Ei bine, Moise Guran a reuşit să coboare mai jos.

A apărut noul număr al revistei Familia Ortodoxă – Nr 49

Posted on

promo-familia-ortodoxa-nr-49

Rugăminte către familia ortodoxă

Posted on

De la o vreme, primim tot mai multe telefoane din oraşe răspândite în întreaga ţară. Tineri sau mai vârstnici, femei şi bărbaţi ne roagă să facem ceva pentru ca revista să poată fi găsită din nou şi în chioşcurile sau hipermarketurile din oraşele respective. Dar oare faptul că eforturile noastre nu-şi ating ţinta, aducând mângâierea cuvântului lui Dumnezeu unde acesta este aşteptat şi căutat, nu ne frământă şi îndurerează cel puţin tot atât de mult?…

Din păcate, lucrurile depind într-o măsură destul de mică de noi. Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru ca revista să fie găsită pe piaţă, chiar dacă asta a însemnat pentru noi să o livrăm timp de peste opt luni de zile celor mai mari distribuitori din România fără a primi nici un ban în toată vremea aceasta. Amânaţi continuu cu plata, de la o lună la alta, am tot nădăjduit că vom primi totuşi banii, până când societăţile respective au intrat în faliment ori s-au declarat incapabile de plată. Că a fost doar o inginerie financiară sau chiar s-au confruntat, la rândul lor, cu probleme financiare – ştie numai Dumnezeu. Pentru cei care câştigă din publicitate mai mult decât din vânzări, falimentul unor astfel de firme nu este chiar o dramă. Pentru ei, e important ca publicaţia să ajungă pe piaţă, ca să-şi poată lua banii pe reclame. În cazul nostru însă, nepublicând niciodată nici un material publicitar, problema se pune cu totul altfel. Şi astfel, necazul nostru este nu numai că nu reuşim să găsim alţi distribuitori care să ducă revista în hipermarketuri şi în chioşcurile de peste tot, dar am ajuns şi într-o situaţie extrem de delicată din punct de vedere financiar. Numai Bunul Dumnezeu ştie cum vom mai putea scoate în continuare revista.

Vă rugăm, bunăoară, cum n-am făcut-o niciodată până acum, să ne sprijiniţi fiecare cum poate. De pildă, dacă fiecare dintre cititorii noştri ar dărui un abonament pe un an sau măcar pe şase luni, am putea trece cu uşurinţă peste impasul de acum. Sunt oameni care ar putea beneficia de acest dar al nostru. Unii abia au ce pune pe masă copiilor – poate că nu-şi permit să mai cumpere şi o revistă în plus. Alţii trăiesc departe de Dumnezeu, dar, fiind sinceri şi căutând în felul lor adevărul, prin revistă ar putea fi ajutaţi să afle Calea. Iar ca să putem găsi din nou revista în cât mai multe locaţii, este nevoie să o cerem dinadins la chioşcuri, pentru a-i îndemna astfel pe chioşcari să găsească ei înşişi calea să o achiziţioneze de la noi – cale pe care noi n-am aflat-o încă. Şi, mai presus de toate, vă rugăm să nu ne uitaţi în rugăciunile către Domnul.

Avem nădejdea că, de ne veţi sta alături în această încercare prin care trecem acum, vom ieşi din ea mai întăriţi duhovniceşte, folosindu-se şi mai mulţi de cuvântul Adevărului, pe care cu nevrednicie ne străduim să-L slujim şi să-L mărturisim.

Mihai Cristea şi „Familia”

http://www.familiaortodoxa.ro/2013/02/07/rugaminte-catre-familia-ortodoxa/

Abonare

FAMILIA ORTODOXĂ vă oferă următoarele opţiuni de abonare:

Tip Abonament Plată în cont bancar Operator SMS (€+TVA) Număr pt. SMS Text SMS
Abon. simplu pe 1 an 45 ron Vodafone, Cosmote, Orange 10 € 7410 FAMILIA SIMPLU
Abon. simplu pe 6 luni 24 ron Vodafone, Cosmote, Orange 6 € 7686 FAMILIA SIMPLU
Abon. cu supliment pe 1 an 65 ron Vodafone 15 € 7566 FAMILIA CU SUPLIMENT
Cosmote, Orange indisponibil direct* 7662 (de 2 ori) FAMILIA CU SUPLIMENT
Abon. cu supliment pe 6 luni 35 ron Vodafone, Cosmote, Orange 8 € 7662 FAMILIA CU SUPLIMENT
Suplimentare abon. pe 4 luni ** 11 ron Vodafone, Cosmote 3 € 7413 SUPLIMENT
Orange 3 € 1377 SUPLIMENT
Suplimentare abon. pe 6 luni ** 15 ron Vodafone, Cosmote 4 € 7604 SUPLIMENT
Orange 4 € 1378 SUPLIMENT
Suplimentare abon. pe 9 luni ** 21 ron Vodafone, Cosmote, Orange 5 € 7415 SUPLIMENT
Suplimentare abon. pe 11 luni ** 25 ron Vodafone, Cosmote, Orange 6 € 7686 SUPLIMENT
Colecția 2009 pentru abonaţi 37 ron Vodafone, Orange, Cosmote 9 € 7509 COLECTIE 2009 AB
Colecția 2009 41 ron Vodafone, Orange, Cosmote 10 € 7410 COLECTIE 2009
Colecția 2010 pentru abonaţi 38 ron Vodafone, Orange, Cosmote 9 € 7509 COLECTIE 2010 AB
Colecția 2010 43 ron Vodafone, Orange, Cosmote 10 € 7410 COLECTIE 2010
Colecția 2011 pentru abonaţi 43 ron Vodafone, Orange, Cosmote 10 € 7410 COLECTIE 2011 AB
Colecția 2011 49 ron Vodafone, Orange, Cosmote indisponibil direct (2×6€) 7686 (de doua ori) COLECTIE 2011

* abonamentele cu supliment pentru 1 an la Orange şi Cosmote se pot realiza trimiţând două sms-uri (8 €/SMS) consecutive la numărul scurt (7662) aferent abonamentului cu supliment pe 6 luni;
** valabil pentru abonaţii deja existenţi;
*** N = nr. de luni de supliment dorit.

Ce înseamnă abonamentul cu supliment: în fiecare lună, “Familia Ortodoxă” oferă cititorilor săi un CD supliment, diferit de conţinutul revistei, care conţine interviuri cu părinţi duhovniceşti, cântări bisericeşti sau cărţi audio.

Plata se poate face prin depunere de numerar, virament bancar, mandat poştal sau SMS.

Ţinând cont de multele modificări în structura numerelor scurte disponibile pentru fiecare operator de telefonie în parte, vă rugăm să fiți atenți la tipul abonamentului, operatorul de telefonie, numărul scurt, precum și la mesajul text aferent. Orice greșeală conduce implicit la neprelucrarea informației de către operatorii de telefonie.

Pentru plata prin depunere de numerar, virament bancar sau mandat poştal, vă rugam să accesaţi formularul de abonare online. Dacă aţi ales efectuarea plăţii prin telefonul mobil, pentru detalii vă rugăm să intraţi pe pagina de plată prin SMS.

Puteţi face plata direct de pe Internet, folosind PayPal. Învăţaţi cum să folosiţi Paypal aici. (Serviciu suspendat temporar)

Abonamentele pot fi trimise şi în străinătate, costul unui abonament fiind de 36 euro.
În cazul în care se fac mai multe abonamente pentru a fi trimise la o anumită adresă, atunci preţul unui abonament poate scădea, în funcţie de numărul abonamentelor.

Pentru nelămuriri sau alte probleme, ne puteţi contacta la adresa de email familia.ortodoxa@gmail.com sau telefonic la 0733 319 609, 0741 933 264 şi 021 312 61 38. Dacă preferaţi, ne puteţi scrie pe adresa Str. Constantin Radulescu Motru, nr. 23, bl. 35, sc. 1, ap. 2, sector 4, Bucureşti, menţionând adresa completă (inclusiv codul poştal) şi o modalitate de a vă contacta.

De catre FAMILIA ORTODOXA 00:28

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.